Permiteti-mi sa va reamintesc aceasta frumoasa poezie:
SINGURATATE
Cu perdelele lasate,
Sed la masa mea de brad,
Focul palpaie in soba,
Iara eu pe ganduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Taraiesc incet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri.
Sau cad grele, mangaioase,
Si se sfarma-n suflet trist,
Cum in picuri cade ceara,
La picioarele lui Crist.
In odaie prin unghere
S-a tesut paienjenis
Si prin cartile in vrafuri
Umbla soarecii furis.
In aceasta dulce pace
Imi ridic privirea-n pod
Si ascult cum invelisul
De la carti ei mi le rod.
Ah! de cate ori voit-am
Ca sa spanzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului sa pui;
Dar atuncea greieri, soareci
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.
Cateodata...prea arare...
A tarziu cand arde lampa,
Inima din loc imi sare
Cand aud ca suna cleampa...
Este Ea. Desarta casa
Dintr-odata-mi pare plina,
In privazul negru-al vieti-mi
E-o icoana de lumina.
Si mi-i ciuda cum de vremea
Sa mai treaca se indura,
Cand eu stau soptind cu draga
Mana-n mana, gura-n gura.
(1878, 1 martie)
