About Planning

De timpuriu a trebuit sa planific. Sa-mi planific viata. Am plecat la facultate, intr-un oras de 4 ori mai mare ca orasul meu natal, si a trebuit sa-mi planific singura, zi de zi, existenta. De fapt sa mi-o organizez. Dupa facultate am inceput serviciul. La primul loc de munca, dupa o luna ca am fost lasati de capul nostru, eu si vreo 5-6 colegi repartizati in acelasi loc, am primit sarcini de serviciu scrise, impartite cu semnatura de primire, ca asa era modelul. A trebuit din nou sa-mi planific cele 8 ore de lucru, in asa fel incat sa-mi indeplinesc majoritatea sarcinilor. Banuiesc ca am reusit, pentru ca, in scurt timp am fost trecuta pe lista pentru a primi o garsoniera, inaintea altora, cu mai multa vechime. Iar am starnit controverse. Involuntar. Oricum, eu aveam in "plan" sa ma intorc in Timisoara. Acolo am lucrat majoritatea perioadei de aproape 12 ani, la asa zisa"Cercetare", de fapt o combinatie intre birou tehnic, prea putina cercetare, tehnologi in sectie, "specialisti" intr-ale calcularii pretului produsului nou, etc. Un fel de totum-factum, pentru ca asta se cerea de la noi. La un moment dat a fost numita ca sefa, o colega de-a noastra, cu putin mai mare ca mine. De la un timp s-a hotarat sa ne convoace in "sedinta colectiva" in fiecare dimineata, si ne punea sa spunem ce planuri avem pentru ziua in curs. Si ne "freca" pe mine si cateva dintre colegele mele, cu care isi permitea, pe aceasta tema. Nimic nu-i convenea. Mai tarziu, cand mi-am infiintat propria firma, imi intrase deja in sange sa-mi fac un plan de actiune, pe ziua in curs, pe termen mediu si lung. Altfel nu se putea. Pe sotul si asociatul meu in firma nu il preocupa atat de mult problema. Lui cel mai mult ii placea sa povesteasca cu clientii nostri, lucru apreciat si de ei. Concediile tot eu trebuia sa le planific, unde sa mergem. Mai greu era cu sincronizarea. Lucrand la firme diferite,in primii ani, pana sa ne "privatizam", nu stiam aproape pana in ultima clipa, daca putem merge deodata. Si pe atunci trebuiau luate biletele din timp, altfel nu gaseai. E adevarat ca de majoritatea datilor faceam o combinatie intre bilete si program liber, adica mergeam intr-un mic circuit prin tara. Asa se face ca apaream la hotel cat.I cu rucsacii in spinare, la mare de exemplu, pentru ca urma sa mergem mai apoi in munti. Si acum eu trebuie sa zic unde sa mergem. Si sa prezint variante. Eu ma uit pe net, unde, ce, cum, cu cat. Asa ca din nou planific. Dar se mai intampla ca partea"adversa"sa nu aibe un plan, dar nici cu al meu sa nu fie de acord. Sau sa intarzie cu raspunsul atat de mult, incat devine prea tarziu, cum s-a intamplat vara trecuta. Au intervenit alte probleme, asa ca, fata de 2009, cand am fost si la Herculane si imprejurimi, si la cateva manastiri din Bucovina, anul trecut am avut parte doar de firimituri: o excursie la Nyregyhaza, la Soos To si Gradina Zoo de acolo, alta tot de o zi la Mako, si cam atat, in afara de cateva partide de pescuit. Asa e viata, omul propune(planifica) si Dumnezeu dispune.